ratacire

Sunt eu..Mereu alta si totusi aceiasi..Sunt putin din toate,indefinita,imposibil de inclus intr-o categorie..Ma schimb in fiecare zi si raman tot mai mult la fel..Alerg inspre ei,incerc sa fac ceva mai bun, dar raman mereu pe loc..
De fapt nici eu nu mai stiu ce sunt,cine sunt,ce reprezint..
Cand eram mica,vroiam sa fiu mare,sa stiu totul,sa am raspuns la orice intrebare ,sa stiu ce sa fac in fiecare situatie..Dar acum,am crescut,primesc responsabilitate tot mai greu de dus pe umeri,ma confrunt cu tot mai multe probleme.Dar eu tot cu intrebarile am raman..Cu intrebarile si doar atat,iar intrebarile fara raspuns sunt nule..
Am ramas la fel de pierduta si ignorata ca si cand eram mica.lucrurile nu s-au schimbat..Tot incep calatorii pe drumuri simple,sigure si ma regasesc in mijlocul nicaieriului..Lumea nu o sa se opreasca pentru mine..Pamantul nu o sa-si opreasca roatatia pentru o persoana care se pierde si pierduta a fost dintodeauna..Leprosi tot leprosi raman..Si atunci stau si ma gandesc..Chiar avem sansa de a ne schimba viata?Chiar putem face tot ce vrem noi daca ne dorim asta cu adevarat?Soarta noastra sta doar in mainele noastre si doar in puterea noastra de a continua lupta?Trebuie sa crezi?
Nu stiu daca mai pot sa cred..Am crezut in tot ce mi se parea drept si corect..Am crezut in mine,am crezut in familie,am crezut in prieteni si mi-am urmat orbeste iubirea..De ce sa cred in lupta cand eu vroiam sa cred doar in iubire?Nu asta era cel mai sacru lucru din profanul care ne inconjoara?Nu asta trebuia sa ne salveze cand eram cazuti in mizerie?Am crezut pana in panzele albe in tot ce iubeam,dar dupa toata credinta,supunerea,speranta in schimbarea buna,am ramas numai cu mine..Prietenii m-au parasit,familia m-a ignorat,iar iubirea s-a stins,iar acum spune-mi tu: sa cred in continuare in lucrurile care m-au parasit?Sa cred in lucruri care se sting la cea mai mica adiere a vantului?Merita sa crezi in ele?Merita sa crezi in ceva?
Vreau doar sa stiu unde sunt si unde merg..
Am crezut in tot si cu fiecare zi in care credeam mai mult cu atat pierdeam mai mult din mine..Joci totul pe o carte,pierzi tot..dar nimeni nu a spus ca e atat de greu sa uiti,sa o iei de la inceput si sa te regasesti pe tine..
Mi-am pierdut legaturile..acele fire invizibile care te tin legat de realitate..Mi-am pierdut trenul a carui destinatie era de fapt visul..Am pierdut tot,iar in final am ramas cu mine singura cu pachetul de tigari langa mine si cafeaua rece
Nu.Nu sunt asa cum mi-am imaginat ca o sa fiu acum..nici macar pe jumatate..Am doar intrebari fara raspuns si singuratate..
Mereu o luam pe alte drumuri..Renuntam la ce avem pentru a fi alceva..dar cred ca renuntam pentru ca ne este frica..Ne este frica sa iubim,ne este frica sa nu fim judecati,ne este frica sa nu fim intelesi..Si in fond de ce nu ne-ar fi?Cand iubesti,inevitabil suferi..cand suntem judecati,suntem pusi in categori din care nu avem voie sa iesim,iar cand nu suntem intelesi ne dam seama ca lumea isi cunoaste propria realitate si nici macar nu vor sa se complice cu realitatea noastra..prea multa bataie de cap,prea multa energie irosita..
Si pana la urma in ce sa crezi?Cand toate credintele se fac scrum iar tu te alegi doar cu cenusa..Unde suntem si incotro ne indreptam?
Imi pare rau honey-bunny dar ai ars toate podurile in urma ta..